[sexualitate pe pâine] Cum mi-am dat în vileag vulnerabilitatea

Într-un interviu recent despre echilibrul în cunoașterea de sine, Sonia Choquette aducea în discuție diferența de nuanță dintre vulnerabilitate și disponibilitate, două poziții emoționale aparent opuse cu care intrăm în orice experiență nouă și care ne influențează decisiv rezultatul învățării și implicit semnificația pe care o dăm noului context prezent în viața noastră.

Sonia definește vulnerabilitatea ca fiind teama pe care o simte cea mai tânără parte a noastră (copilul interior), iar disponibilitatea ca pe o stare de prezență “aici și acum” a maturității (adultul conștient). Deci cu cât avem o atitudine mai deschisă, atentă și receptivă într-o situație, cu atât suntem mai prezenți și mai departe de fricile și frustrările din trecut.

Ce înseamnă asta? Că ne eliberăm din strânsorile imaginare și dăm frâu liber creativității. Practic, începem să ne construim viața pe fundamentul solid al emoțiilor pozitive – iubire, optimism, recunoştinţă, încredere în sine, curiozitate, inspiraţie.

“Există în noi această teamă de a trăi bucuria. Lupta, efortul, chinul ne sunt atât de familiare!”

Alături de vină și rușine, teama este una dintre emoțiile induse cel mai de timpuriu în educația noastră. Noi nu ne naștem cu frică, ba din contră! Actul nașterii este în sine un moment de curaj, atât pentru mamă/ părinți, cât mai ales pentru copil. Copiii se nasc să trăiască, să se bucure de viață, să exploreze cu curiozitate și mai ales să (ne) spună DA, SE POATE.

Însă cu timpul, din dorința de a a-i proteja sau din nevoia de control a celor din jur – de mici învățați și ei cu teama -, familia și societatea inoculează copiilor ideea de frică pe un model de condiționare de tip cauză-efect (dacă x, atunci y). Desigur, există contexte în care această abordare este estențială pentru supraviețuire! Insa când obiectivul nostru este să trăim din plin și nu doar să supraviețuim zilei, avem nevoie de un nou model de gândire și, implicit, de acțiune!

De aici și misiunea îndrăzneață a celui de-al treilea modul experiențial Meta-Miorița – Pofta vine mâncând – de a transforma tabuurile despre sexualitate (percepută la nivel comun ca vulnerabilitate) în intimitate asumată (disponibilitate/ deschidere matură spre înțelegere și acceptarea identității de gen).

Pentru că, de fapt, vulnerabilitatea conștientizată și asumată este forța vitală care ne pune în acțiune, tocmai pentru că o înțelegem, o acceptăm și o recunoaștem ca fiind a noastră în integralitatea ei.

pofta vine mancand - curs experiential de sexualitate

Așa că în modulul 3 de sâmbătă am explorat, într-o locație senzorială, această latură umană pe cât de elementară, pe atât de complexă: sexualitatea. Ce credem despre ea, ce nu știm și mai ales cum să identificăm acele limite (auto)impuse care ne bântuie gândurile și ne îngrădesc libertatea de expresie. Ce modele de comportament ne duc în același cerc vicios al eșecului și care este granița dintre satisfacție și toxicitate în relația cu noi și cei din jur.

Dezvoltarea ta personală în aria sexualității nu înseamnă să teoretizezi conceptul de sex și nici să dezbați în exces acțiunile extreme din jur. Ci să înțelegi care îți este normalitatea, obișnuința, ce se ascunde în tine, științific și practic, ce stă la originea manifestărilor tale de ordin fizic și emoțional. Iar apoi să faci acele schimbări în gândire care au sens pentru tine și care, odată cu percepția, îți schimbă implicit și comportamentul. Teama de abandon, nevoia de control, plăcerea dominației, puterea seducției, asumarea identității sunt câteva dintre temele pe care le-am explorat prin joc de rol și coaching de grup.

Însăși participarea la un astfel de curs te provoacă să-ți dai seama cum te exprimi, ce faci și mai ales ce crezi cu adevărat despre intimitatea ta și a celor din jur. Înțelegi care sunt măștile pe care le porți și cum să scapi de ele pentru a-ți trăi autentic sexualitatea, liber și fără constrângeri emoționale negative.

Timpul petrecut în compania voastră sâmbătă, explorarea prin sexualitate și preconcepții, mi-au deschis noi orizonturi. Mă simt ca și cum m-am trezit dintr-un somn profund. De-abia aștept să explorăm și mai mult!
(Manuela)

Știm că manifestările noastre interioare sunt mânate în același timp de două nevoi antagonice – familiaritatea și simțul aventurii -, aflate în permanentă luptă pentru supremație. Întocmai ca în povestea celor doi lupi din sinele nostru, depinde doar de noi pe care dintre ei îl hrănim mai des și mai bine, pe care îl înțelegem și căruia îi dăm mai multă autoritate. Cum reușim să-i ținem pe amândoi în echilibru și cum să-i eliberăm pe rând, fără să-i punem să lupte unul cu altul până la epuizare, ci să-i transformăm în aliați care să ne însoțească, aducându-ne, cu energia lor, la viață.

Cursul de sâmbătă a fost mai ales despre curaj. Prin exerciții meșteșugite, am scos fantomele din dulap și le-am dat nume – teamă, plictiseală, autosuficiență, ridicol, vinovăție. Le-am văzut, le-am înțeles, am râs împreună cu ele și ne-am luat rămas-bun. Și așa am trecut de la vulnerabilitate la disponibilitate. Am înlocuit teama cu îndrăzneala, plictiseala cu interesul, autosuficiența cu curiozitatea, ridicolul cu încrederea și vinovăția cu asumarea. Am conceput un limbaj nou de exprimare a sexualității noastre.

” – Sonia, te-ai născut în America. Dar când te-ai mutat în Franța, nu ți-a fost greu să te acomodezi? Practic a trebuit să înveți o altă limbă!

– Auzind, învățând și vorbind o limbă nouă mă face să fiu prezentă, să fiu aici. Este imposibil să mai trăiesc în trecut.”

 meta-miorita

curs experiential

curs experiential

curs experiential

Rămâi aproape, în curând vom relua cursul de #sexualitate pentru a oferi și altor temerari ocazia de a participa. Revenim pe pagina de evenimente cu detalii.

Între timp, află cum a fost la modulul #1 și modulul #2 Meta-Miorița.

Citește și împărtășește...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

2 thoughts on “[sexualitate pe pâine] Cum mi-am dat în vileag vulnerabilitatea

  1. CITESC ȘI SUNT PUTERNIC IMPRESIONAT DE FRUMUSEȚEA TEXTULUI SCRIS, CARE ETALEAZĂ ADEVĂRURI DICIBILE, DE SPUS ȘI DE COMENTAT ȘI DE CE NU, DE TRECUT LA CONSTRUIREA REALĂ A TEXTUALITĂȚII VIEȚII, FĂRĂ FRONTIERE DE ORICE FEL AR FI ELE. TRĂIM CU ADEVĂRAT DOAR ÎN INTIMITATEA SINELUI ȘI PITIND SINELE… ADÂNCIM NECUNOAȘTEREA, CUM ZICEA LUCIAN BLAGA, ȘI DĂM DE UN ÎNTUNERIC ȘI MAI ADÂNC.
    LA LUMINĂ CU VOI, DRAGI COPII, IN TRAIREA CLIPEI CA EA VI SE DĂ O SINGURĂ DATA ȘI ȚINE, VAI DE NOI, ATÂT DE PUȚIN!
    BRAVO, NOELA! IA COLEA UN ZECE DE LA DIRIGUL TĂU… ȘI MAI FĂ DIN CÂND ÎN CÂND CÂTE O CRUCE CÂND SCRII, CA ÎNAINTE DE TEZA DE ROMÂNĂ. A.A.

    1. Vă îmbrățișez cu mult drag, d-le diriginte! Mulțumim pentru înțelepciunea și iubirea cu care priviți lumea și ne-o împărtășiți. De-a lungul anilor am învățat multe de la dvs., iar curajul prin asumarea vulnerabilității este poate cea mai puternică dintre ele!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *